miercuri, 29 august 2012

Morometii de Marin Preda - Comentariu


       Morometii de Marin Preda

1.Introducere:Primul volum al romanului Morometii a aparut in 1955,iar volumul al doilea in 1967.
Morometii este un roman postbelic,un roman realist,obiectiv si traditional,avand totodata numeroase elemente moderne.
2.Tema principala a romanului este destramarea familiei si a civilizatiei traditioanel taranesti,teme secundare fiind:paternitatea,viata,moartea,timpul,iubirea,cunoasterea.
Naratorul aseaza tema familiei in centrul romanului ,romanul familiei fiind si romanul disolutiei satului romanesc.
Timpul devenit parca personaj se arata incetul cu incetul viclean,iar rabdarea se arata a fi o forma de acumulare a unor probleme ce declanseaza o noua criza.La sfarsit cand imaginea vietii linistite este spulberata ,naratorul revine asupra notatiei de la inceput,schimband radical perspectiva asupra timpului rabdator”timpul nu mai avea rabadare”.
3.Viziunea despre lume a autorului
Aceasta este conturata prin tematica abordata,prin confilcte,eventimente prezentate si mai ales prin perspective personajului Ilie Moromete in confruntarea cu intamplarile vietii.
Marin Preda mediteaza asupra unei din probleme cele mai importante ale secolui al XX-lea,asupra temei fundamentale a operei,disparitia taranimii traditionale.
4.Relatii temporale si spatiale
Actiunea primului volum se petrece in satul Silistea Gumesti din Campia Dunarii in toamna anului 1937 (interbelic).
Inafara de bogatasii satului ,care au locuinte mari,taranii ceilalti locuiesc in case cu doua sau trei camere sau chiar in bordeie.
Daca in volumul I satul este infatisat cu cativa ani inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial,de la inceputul verii pana in toamna anului 1937(perioada in care timpul era”foarte rabdator cu oamenii”),volumul al II-lea isi propune sa surprinda intervalul de dinaintea si de dupa izbucnirea razboiului,precum si anii 1950 cu toate transformarile suferite de tarani din cauza noilor reforme comuniste.
5.Titlul anunta tema principala a volumului I,acest substantive propriu ales intentionat la numarul plural directionand atentia cititorului catre toti membrii familiei cu toate conflictele acestora,dar si catre gospodaria si pamanturile lor care completeaza imagineaza a ceea ce inseamna conditia taranului roman de la inceputul secolului XX.
6.Conflicte
-de natura interioara(in sufletul lui Moromete)
-de natura exterioara,intre Moromete si cei trei fii(conflictul dintre generatii),intre cele doua serii de copii,intre  Catrina si Moromete,intre Guica si Catrina,intre TUgurlan si sateni,etc.
7.Compozitia romanului
Sructura celor doua volume evidentiaza trei planuri:
a)destinul familiei-plan narativ principal
b)planul destinului individual
c)planul destinului comunitatii rurale
Desfasurarea lor epica se realizeaza in jurul a doua personaje:tatal(in primul volum)si fiul cel mic,Niculae(in al doilea)
A.PRIMUL VOLUM
Este ordonat de o axa fundamentala,cea a timpului,devenit prin personificare un adevarat personaj.Protagonistul familiei Ilie Moromete,traieste cu iluzia ca familia lui este unita si nimic nu poate ameninta aceasta unitate,atata timp cat ea detine 14 pogoane de pamant.In ciuda acestor convingeri numeroasa lui familie este macinata de neintelegeri si de conflicte,care treptat,vor duce la dezbinare ,pentru ca cei trei baieti din prima casatorie o urasc pe Catrina sip e copiii ei (Tita,Ilinca si Niculae),copii facuti cu Moromete.
Volumul este alcatuit din trei parti cu ritmuri epice diferite
1.Prima parte se desfasoara intr-o cadenta lenta,de sambata seara cand Morometii se intorc de la camp,pana duminica noaptea,cand Polina,fiica lui Tudor Balosu,fuge de acasa cu Birica,un flacau sarac.
2.Partea a doua surprinde,prin tehnica narativa a colajului,scene diverse de viata din existenta catorva familii de silistenimin centrul atentiei mentinandu-se aceeasi familie a Morometilor.
3.Partea a treia cuprinde doua mari episioade epice:secerisul si conflictuo dintre Ilie Moromete si fiii sai mai mari (Paraschiv si Nila),acest conflict ii demonstreaza protagonistului ca in ciuda eforturilor sale de a le transmite copiilor dragostea pentru pamant,cei tineri isi aleg propriul drum in viata.
Incipitul formuleaza tema timpului bivalent care ordoneaza evenimentele pe doua axe temporale:
a)un timp subiectiv sau iluzoriu,ce pare “a avea nesfarsita rabdare”,ceea ce il determina pe Moromete sa nu isi recunoasca problemele sau pur si simplu sa le amane .
b)un timp obiectiv,real,amenintator,vara si toamna anului 1937 ce avea sa aduca schimbari majore in familia Morometilor,in casele satenilor si in intreaga societate romaneasca.
Finalul marcheaza un timp al “tarziului” si al crizei “Trei ani mai tarziu avea sa izbucneasca cel de-al Doilea Razboi Mondial.Timpul nu mai avea rabdare”
Scene Memorabile:a) scena cinei care parca se deruleaza dupa o ordine prestabilita.Familia toata este adunata in jurul mesei joase si rotunde,dominata de statura impunatoare a tatalui autoritar asezat pe pragul odaii.Cei trei fii mai mari stateau  pe partea “stateau spre partea dinafara a tindei,ca sic and ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara”.
b)scena taierii salcamului Arborele din curtea gospodarilor pare o fiinta magica,martorul si pastratorul multor si tainicelor manifestari ale vietii taranesti,dar si simbolul verticalitatii morale a taranilor.El face parte din viata familiei Moromete dar si din viata satului,dovada ca “toata lumea cunostea acest salcam”.Scena taierii sale are o simbolistica dramatica,fiind primul semn al destramarii familiei Moromete,dar si al satului.Caderea lui in zorii zilei de duminica,in sunet de clopot,de rugi si de invocatii inaltate din cimitir,este de o maretie tragica,prevestind declinul unei lumi incremenite in randuieli vechi.
B.Volumul al doilea(publicat in 1967)
Reia personajele principale,urmarindu-le evolutia destinului pana in deceniul al saselea al secolului al XX-lea.Autorul comenteaza si dezvolta lumea din volumul anterior.Esenta epicului nu mai este constituita de timpul devenit personaj,ci de problematica destramarii satului traditional fata de care Moromete se simte acum strain.
Scene Memorabile:Morometii primesc o scrisoare de la baietii mai mari,din care afla ca Paraschivlucra ca sudor la tramvaie,NIla era portar la un bloc,iar Achim avea un mic magazine de consum alimentar.Ilie Moromete pleaca la Bucuresti ca sa-si vada feciorii cu intentia de a-I adduce acasa.Desi le ofera fiilor mai mari tot ce are,aceastia refuza sa revina in sat,sa redevina tarani adevarati,deoarece sunt foarte incantati de viata de la oras.In privinta destinului acestora,pana la finalul romanilui vom afla ca Nila a murit in razboi,Paraschiv a murit de tuberculoza si doar Achim a supravietuit.
Cel care duce mai departe,in inchipuire, lumea plina de farmec a lui Moromete este Niculae.Abia dupa moartea tatalui sau ,baiatul va intelege estenta gandirii acestuia,maretia si tragedia unui caracter,frumusetea interioara a batranului taran.
Ultimele capitole ilustreaza moartea lui Ilie Moromete fara zbucium,fara dramatism,fara patetism,o moarte venita ca un firesc al vietii.
8.Tehnica narativa
Exista doua perspective narative(una obiectiva si alta subiectiva):cea obiectiva este a unui narrator omniscient,ceea ce face ca naratiunea sa fie heterodiegetica(scrisa la persoana aIII-a);insa omniscienta naratorului este cateodata limitata din cauza faptului ca intervine o tehnica moderna,subiectiva a eroilor(in primul volum a tatalui,iar in al doilea a fiilor)sau a unor informatori(personaje-martori ai evenimentelor,care relateaza faptele ulterior altor personaje,de exemplu,Parizianu povesteste despre vizita lui Moromete la fii sai,la Bucuresti).
9.Caracterizarea lui Ilie Moromete
Caracterizarea directa:naratorul se multumeste sa noteze stari:”era tacut”,”era vesel” ,”era tulburat”.Pentru Cocosila prietenul sau cel mai bun Moromete este “prost”,cuvantul rostit nefiind jignitor,amuzandu-l chiar.Primarul Ristide il considera “ciudat”.Niculae fiul sau observa ca “era un om care gandea si gandirea sa era limpede”.Catrina  spunea ca “toata ziua stai la drum si bei tutun”………………………
In centrul romanului sta figura memorabila a lui Ilie Moromete,taran din satul teleormanean Silistea-Gumesti,figura care nu seamana cu niciunul din prototipurile anterioare ale literaturii de caracter rural.El nu este nici insetatul de pamant,nici de imbogatire cu orice pret,nici insul teluric purtat de instincte necontrolate.Este omul contemplativ,inteligent,temperat,un filosof care iubeste linistea,iubind mai ales libertatea,independenta de gandire si exprimarea opiniilor.El este proprietarul pamantului pe care il munceste,este omul cu drepturi politice si cetatenesti,tipul omului traditionalist care are gust pentru a trai linistit,pentru o viata in care familia si proprietatea dainuie.Pozitia pe care o ocupa la masa luata dupa venirea familiei de la camp anticipeaza rolul pe care il detine o vreme acesta:”Moromete statea parca deasupra tuturor”Averea nu reprezinta pentru el un scop si un mijloc de a trai in tihna,cu iluzia,daca nu cu certitudinea autonomiei.Grija lui permanenta e sa mai achite ceva bani din fonciere,din datoria si dobanda la banca,dar mereu amana sa faca platile integral,amanand si eliminand posibilitatea vinderii vreunei parti din avere,nici macar nu arbore nu doreste sa i-l dea,in schimbul banilor ,celui dornic sa-si mareasca gospodaria.Mormoete nu vrea sa vorbeasca despre vinderea salcamului si in stilul sau caracteristic raspunde indirect(“sa tii minte ca la noapte o sa ploua”),pentru ca daca va ploua va face grau si va putea plati foncierea,fara sa vanda salcamul.Scena demonstreaza ca Moromete este un taran care isi apara seninatatea si iluziile,luptand cu o ironica inteligenta contra amenintarilor.Desi se afla strans ca intr-o menghina el spera intr-un dar al naturii sau intr-un miracol.In cazul in care trebuie sa plateasca foncierea,acesta spune preceptorului ca nu are de unde plati,ba chiar se face ca nu il vede,intr-un final plateste o suma mai mica,acesta acceptand pentru ca nu avea incotro.Moromete nu infrunta raul,ci il pacaleste,aplicand strategia complicata a amanarii.Sentimentul lui este ca datoriile amante vor fi intr-o zi sterse.Adunarea de duminica din curtea fierariei lui Iocan ,creeaza cadrul necesar pentru desfasurarea eroului.Din simpatia reala cu care este intampinat Moromete,din faptul ca discutiile nu incep fara el si vorba lui are mare greutate se desprinde prestigiul lui real si recunoscut.Sociabilitatea ,ironia,umorul,inteligenta,darul de a vedea dincolo de lucruri ,fantezia, fac din el un taran neobisnuit,un observator si un moralist.Caracterul puternic al personajlui si complexitatea lui il situeaza cu mult deasupra lumii in care evolueaza,el este un simbol al lumii taranesti, politica fiind o preocupare  pe care o savureaza,care ii da posibilitatea de a-si exprima gandirea.El este un ironic si aceasta se explica prin capacitatea lui de desimulare-intelege totul,dar cauta  sa ascunda anumite laturi,isi ascunde gandurile,una spune alta judeca,joaca la nevoie comedia inocentei.Atitudinea lui creeaza un fenomen de instrainare fata de cei sase copii,el ii iubeste si le vrea binele dar isi cenzureaza orice duiosie fata de ei.Serbarea  scolare a lui Nicuale atunci cand acesta ia premiul intai  il provoaca pentru prima data nevoia de a-si transmite afectiunea in mod direct  si atunci nu gaseste gesturile potrivite.Moromete este un om dificil pentru cei care nu il inteleg,aceasta neintelegere nu il deranjeaza,ba chiar o sporeste ,fiind ferm convins de superioritatea lui ce imbraca forma dificultatii.”Moromete avea obiceiul-semn de batranete sau poate nevoia de a se convinge ca si cele mai intortocheate ganduri pot capata  glas-de a se retrage pe undeva prin gradina sau prin spatele casei si de a vorbi singur…Cineva il intrebase odata,in gluma de ce vorbeste singur si Moromete ii raspunse serios ca asta se intampla din pricina ca nu are cu cine discuta,in sensul ca nimeni nu merita sa ii asculte gandurile.Declinul personajului incepe in momentul taierii salcamului,simbol al stabilitatii si vesniciei,pana atunci el tinuse piept perceptorului,jandarmului,insistentlor lui Balosu,traise senin cu un sentiment inalt al independentei.Acest declin continua cu aflarea vestii ca Achim i-a parasit,apoi cu spargerea lazii cu zestre de catre Nila si Paraschiv,care ulterior vor fugi de acasa.Toate aceastea il duc la prabusirea lui morala.Lumina pe care Moromete o descopera in intamplarile si faptele vietii se stinge,linistea il pareseste si fara liniste existenta nu mai este o incantare ci o povara”cum sa traiesti daca nu esti linistit?”
Moromete vede un drum trist si niste tarani care traiesc fara sa stie ca bucuria lor este inselatoare.
Durerea lui vine dintr-un simt al paternitatii ranite,instrainarea de starea de inocenta in care traise ii pare mai rea decat moartea.
Peste el a venit o lume tulbure,fara traditie care distruge lumea taraneasca in care traise,e prea inteligent pentru a nu-si da  seama ca pamantul nu mai reprezitna nimic,ca loturile individuale vor disparea.El moare lent ca si  cum viata s-ar scurge din el,nu inainte de a exclama cu o atitudine de mandrie pe care ar vrea sa si-o pastreze si dincolo de moarte”Domnule…eu intotdeauna am dus o viata independenta!”

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu