miercuri, 29 august 2012

Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi de Camil Petrescu - comentariu


Ultima noapte de dragoste,intaia noapte  de razboi      
de Camil Petrescu

1.Indroducere   Inscriindu-se in modernismul lovinescian promovat in perioada interbelica,se face trecerea de la tema rurala la cea urbana de la personajele taranesti la cele intelectuale,Camil Petrescu se va inspira din mediul citadin si va crea eroul intelectual lucid,analitic si introspectiv.
Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi este un roman MODERN,SUBIECTIV DE ANALIZA PSIHOLOGICA.
Este un roman MODERN de tip PROUSTIAN pentru ca:
-mediul rural este inlcuit cu cel citadin
-sunt prezente preocuparile omului de la oras si mondenitatea existentei sale
-personajul principal este un idealist,un intelectual inadaptat.
Este un roman SUBIECTIV,DE ANALIZA PSIHOLOGICA pentru ca:-protagonistul este narator,iar evenimentele sunt povestite la persoana I.
-naratorul isi analizeaza cu luciditate gandurile si sentimentele,folosindu-se de introspectie
-intreg romanul se transforma intr-un monolog interior deoarece pe tot parcursul acestuia protagonistul se confeseaza,isi descrie propriile stari sufletesti si problemele sale de constiinta.
2.Tema Fundamentala o constituie conditia intelectualului,marcata de cele doua aventuri existentiale,aspiratia spre iubirea absoluta si tragedia razboiului.Inca din titlu este  anuntat ca opera contine doua mari teme:dragostea(in prima parte) si razboiul.Dincolo de aceste tematici romanul surprinde pe tot parcursul drama intelectualului lucid insetat de absolutul sentimentului de iubire si dominat de incertitudini,drama pe care protagonistul reuseste sa o depaseasca prin constientizarea unei experiente cu mult mai puternici,aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd.
3.Viziunea autorului transferata personajului-narator,este viziunea unui spirit reflxiv cu preocupari filozofice si literare.Accentul cade pe factorul psihologic,pe analiza ecoului pe care evenimentele exterioare il au in constiinta personajului.Actul de creatie devine un act de cunoastere,iar scriitorul descrie realitatea propriei constiinte.
4.Relatii spatiale si temporale Actiunea romanului se petrece atat in mediul citadin(Bucuresti,Campulung,Azuga)cat si pe front(pe Valea Prahovei,intre Busteni si Predeal),si cuprinde evenimentele traite de protagonist cu doi ani si jumatate inainte de anul intrarii Romaniei in razboi,cat si din timpul desfasurarii acestuia.Timpul obiectiv evolueaza paralel cu timpul subiectiv.
5.Conflicte
Exterioare: exista intre Ela si Stefan,Stefan si rudele sale,Gheorghidiu si camarazii de la popota etc.
Interior:este de natura moderna el producandu-se in constiinta personajului narator,care are stari contradictorii in ceea ce o priveste pe Ela,tensiunile traite de protagonist nascuandu-se din cauza discrepantei dintre aspiratiile sale si lumea moderna,societate de care el se iozoleaza si o despretuieste tocmai pentru ca Ela e innebunita dupa ea.
6.Structura romanului
Romanul este structurat in 13 capitole distribuite in doua Carti,in Ultima noapte de dragoste-sentimentul de iubire absoluta in
Intaia noapte de razboi-imaginea razboiului tragic si absurd.
Daca prima parte este o fictiune,deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o astfel de drama in iubire pana la scrierea romanului,partea a2a este insa o experienta traita,scriitorul fiind el insusi ofiter al armatei romane in timpul Primul Razboi Mondial.
Cele doua parti au o sudura organica in care problema primei parti se rezolva prin experienta partii a doua,ca un triumf moral al personajului principal.
Incipitul:chiar daca este vorba despre un roman modern in incipit sunt fixate cu precizie realista,coordonatele spatio-temporale”In primavara anului 1916,la fortificarea vaii Prahovei,intre Busteni si Predeal”.La popota ofiterilor el asista la o discutie despre dragoste si fidelitate,aceasta discutie ii declanseaza memoria afectiva a protagonistului,trezindu-i amintiri legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela.
Finalul:il readuce in prim plan pe Gheorghidiu care revine dupa front ranit,primeste o scrisoare anonima in care i se spune ca a fost inselat de Ela,o priveste cu indiferenta si hotaraste sa divorteze lasandu-i totul.
7.Tipul de naratiune prezent in roman este naratiune HOMODIEGETICA(homo insemnand acelasi,asadar naratorul este acelasi cu personajul).Perspectiva narativa este de tip subiectiv,renuntandu-se astfel la pretentia de omniscienta a prozatorului realist.Se realizeaza focalizarea interna,evenimentele fiind prezentate exclusiv din perspectiva personajului narator.
Romanul devine un lung monolog,deoarece eroul se destainuie,se analizeaza cu luciditate,zbuciumandu-se intre certitudine si incertitutdine,atat in plan erotic cat si in planul tragediei razboiului.
8.Semnificatia titlului Titul se construieste pe baza unei duble antiteze”ultima/intaia” si “dragoste/razboi”.El indica temele acestui roman iubirea si razboiul.Cuvintele ultima si prima sunt frontierele temporale ale analizei careia sunt supuse cele doua trairi.
9.Stilul lui Camil Petrescu este unul anticalofil,caracterizandu-se prin fraze scurte si nervoase,sobrieteate,claritate,fiind un stil modern.
10.Caracterizarea lui Stefan Gheorghidiu
a)drama intelectualului:Stefan Gheorghidiu,sublocotenent intr-un regiment de infanterie,intra in scena inca din primele pagini ale romanului in care este retata o discutie oarecare,pornita de ofiteri datorita faptului ca se publicase intr-un ziar al vremii respective un articol despre un adulter.Aceasta discutia anonima se transforma intr-o adevarata disputa a problematicii iubirii,convingerea protagonistului fiind aceea ca”cei ce se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt”.
Fire PASIONALA,puternic REFLEXIVA,constient de chinul sau interior,Gheorghidiu aduna progresiv semne ale nelinistii,ale incertitudinii sale,pe care le diseca cu minutiozitate.Plimbarea la Odobesti intr-un grup mai mare declanseaza criza de gelozie,de incertitudine a iubirii,punand sub semnul indoielii fidelitatea femeii.Personajul narator ajunge sa noteze toate gesturile,privirile si reactiile geloziei sale lucid si cu infinita minutiozitate.Faptul ca Ela gusta din felul de mancare al lui G.,produce o adevarata furtuna in sufletul sau.Gheorghidiu sufera nu numai din mandrie ranita,ci mai ales pentru faptul ca vrea sa para altfel,afisand o indiferenta cu totul falsa,ascunzandu-si framantarile.”Ma chinuiam launtric sa par vesel si eu ma simteam imbecil si ridicol si naiv”.
Autoandalizandu-si starile cu luciditatea caracteristica,respinge ideea geloziei”Nu n-am fost niciodata gelos desi am suferit atata din cauza iubirii”.El vede in Ela idealul sau de iubire si feminitate catre care aspira cu toata fiinta lui,ideal care s-a prabusit.Hipersensibil si orgolios,personajul isi amplifica drama,pentru ca el isi exagereaza suferinta,ceea ce semnifica nevoia eroului de absolut.Venit pe neasteptate acasa intr-o noapte,dupa o absenta mai lunga,incertitudinea lui se accentueaza si casa ii pare”goala ca un mormant fara nevasta-mea”.Iubirea devine pentru Stefan Gheorghidiu autosugestie si o obsesie.
Nici in plan social nici in plan sentimental eel nu gaseste un punct de sprijin durabil si traieste dureros drama omului singur,inflexibil moral,neputand sa faca nici unul din compromisurile cerute de societatea in care traieste.El traieste in lumea ideilor pure,aspirand la dragostea absoluta,cautand in permanenta certitudini care sa-i confirme profunzimea sentimentului de iubire,neputand gasi certitudinea linistitoare,se simte obosit si hotaraste sa se desparta de Ela,pe care o priveste acum cu indiferenta si caruia ii lasa totul.
b)Drama razboiului
A doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale este razboiul,frontul,o experienta traita direct,care constituie terminarea dramei intelectuale.Frontul este de fapt,haos,mizerie,marsuri neintrerupte fara nicio finalitate,invalmaseala si dezordine .Capiolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu dezvaluie tragismul confruntarii cu moartea,eroul insusi privindu-se din exterior ca pe un obiect.Toti camarazii simteau panica,frica,lasitatea,groaza,nicidecum nu aveau sentimentul eroismului si al vitejiei.Tragediile razboiului sunt de un realism zguduitor:un ostas a vazut cum un proiectil a retezat capul lui Amariei si el “fugea asa,fara cap”.Pentru combatant ziua retragerii a fost cea mai cumplita zi,timp de noua ani a retrait-o mereu in vis.Gandindu-se la suferintele care-l chinuisera din cauza Elei,Gheorghidiu se simte detasat parca de sine si de tot ce a fost,drama iubirii lui intrand definitiv in umbra,experienta dramatica a frontului fiind decisiva.Stefan Ghiorghidiu nu poate fi considerat un invins,deoarece reuseste sa depaseasca gelozia care ameninta sa-l dezumanizeze,se inalta deasupra societatii dominate de interese materiale,traind o experienta morala superioara,aceea a dramei omenirii silita sa indure un razboi tragic si absurd.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu