Ultima noapte de dragoste,intaia noapte
de razboi
de Camil Petrescu
1.Indroducere Inscriindu-se in modernismul lovinescian
promovat in perioada interbelica,se face trecerea de la tema rurala la cea
urbana de la personajele taranesti la cele intelectuale,Camil Petrescu se va
inspira din mediul citadin si va crea eroul intelectual lucid,analitic si
introspectiv.
Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi este un roman MODERN,SUBIECTIV
DE ANALIZA PSIHOLOGICA.
Este un roman MODERN de tip PROUSTIAN pentru ca:
-mediul rural este inlcuit cu cel citadin
-sunt prezente preocuparile omului de la oras si mondenitatea existentei
sale
-personajul principal este un idealist,un intelectual inadaptat.
Este un roman SUBIECTIV,DE ANALIZA PSIHOLOGICA pentru ca:-protagonistul
este narator,iar evenimentele sunt povestite la persoana I.
-naratorul isi analizeaza cu luciditate gandurile si
sentimentele,folosindu-se de introspectie
-intreg romanul se transforma intr-un monolog interior deoarece pe tot
parcursul acestuia protagonistul se confeseaza,isi descrie propriile stari
sufletesti si problemele sale de constiinta.
2.Tema Fundamentala o constituie conditia intelectualului,marcata de cele doua
aventuri existentiale,aspiratia spre iubirea absoluta si tragedia razboiului.Inca
din titlu este anuntat ca opera contine
doua mari teme:dragostea(in prima parte) si razboiul.Dincolo de aceste tematici
romanul surprinde pe tot parcursul drama intelectualului lucid insetat de
absolutul sentimentului de iubire si dominat de incertitudini,drama pe care
protagonistul reuseste sa o depaseasca prin constientizarea unei experiente cu
mult mai puternici,aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd.
3.Viziunea autorului transferata personajului-narator,este viziunea unui
spirit reflxiv cu preocupari filozofice si literare.Accentul cade pe factorul
psihologic,pe analiza ecoului pe care evenimentele exterioare il au in
constiinta personajului.Actul de creatie devine un act de cunoastere,iar
scriitorul descrie realitatea propriei constiinte.
4.Relatii spatiale si temporale Actiunea romanului se petrece atat in mediul
citadin(Bucuresti,Campulung,Azuga)cat si pe front(pe Valea Prahovei,intre
Busteni si Predeal),si cuprinde evenimentele traite de protagonist cu doi ani
si jumatate inainte de anul intrarii Romaniei in razboi,cat si din timpul
desfasurarii acestuia.Timpul obiectiv evolueaza paralel cu timpul subiectiv.
5.Conflicte
Exterioare: exista intre Ela si Stefan,Stefan si rudele sale,Gheorghidiu si
camarazii de la popota etc.
Interior:este de natura moderna el producandu-se in constiinta personajului
narator,care are stari contradictorii in ceea ce o priveste pe Ela,tensiunile
traite de protagonist nascuandu-se din cauza discrepantei dintre aspiratiile
sale si lumea moderna,societate de care el se iozoleaza si o despretuieste
tocmai pentru ca Ela e innebunita dupa ea.
6.Structura romanului
Romanul este structurat in 13 capitole distribuite in doua Carti,in Ultima
noapte de dragoste-sentimentul de iubire absoluta in
Intaia noapte de razboi-imaginea razboiului tragic si absurd.
Daca prima parte este o fictiune,deoarece prozatorul nu era casatorit si
nici nu traise o astfel de drama in iubire pana la scrierea romanului,partea
a2a este insa o experienta traita,scriitorul fiind el insusi ofiter al armatei
romane in timpul Primul Razboi Mondial.
Cele doua parti au o sudura organica in care problema primei parti se
rezolva prin experienta partii a doua,ca un triumf moral al personajului
principal.
Incipitul:chiar daca este vorba despre un roman modern in incipit sunt
fixate cu precizie realista,coordonatele spatio-temporale”In primavara anului
1916,la fortificarea vaii Prahovei,intre Busteni si Predeal”.La popota
ofiterilor el asista la o discutie despre dragoste si fidelitate,aceasta
discutie ii declanseaza memoria afectiva a protagonistului,trezindu-i amintiri
legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela.
Finalul:il readuce in prim plan pe Gheorghidiu care revine dupa front
ranit,primeste o scrisoare anonima in care i se spune ca a fost inselat de
Ela,o priveste cu indiferenta si hotaraste sa divorteze lasandu-i totul.
7.Tipul de naratiune prezent in roman este naratiune HOMODIEGETICA(homo
insemnand acelasi,asadar naratorul este acelasi cu personajul).Perspectiva
narativa este de tip subiectiv,renuntandu-se astfel la pretentia de omniscienta
a prozatorului realist.Se realizeaza focalizarea interna,evenimentele fiind
prezentate exclusiv din perspectiva personajului narator.
Romanul devine un lung monolog,deoarece eroul se destainuie,se analizeaza
cu luciditate,zbuciumandu-se intre certitudine si incertitutdine,atat in plan
erotic cat si in planul tragediei razboiului.
8.Semnificatia titlului Titul se construieste pe baza unei duble
antiteze”ultima/intaia” si “dragoste/razboi”.El indica temele acestui roman
iubirea si razboiul.Cuvintele ultima si prima sunt frontierele temporale ale
analizei careia sunt supuse cele doua trairi.
9.Stilul lui Camil Petrescu este unul anticalofil,caracterizandu-se prin fraze
scurte si nervoase,sobrieteate,claritate,fiind un stil modern.
10.Caracterizarea lui Stefan Gheorghidiu
a)drama intelectualului:Stefan Gheorghidiu,sublocotenent intr-un regiment
de infanterie,intra in scena inca din primele pagini ale romanului in care este
retata o discutie oarecare,pornita de ofiteri datorita faptului ca se publicase
intr-un ziar al vremii respective un articol despre un adulter.Aceasta discutia
anonima se transforma intr-o adevarata disputa a problematicii
iubirii,convingerea protagonistului fiind aceea ca”cei ce se iubesc au drept de
viata si de moarte unul asupra celuilalt”.
Fire PASIONALA,puternic REFLEXIVA,constient de chinul sau
interior,Gheorghidiu aduna progresiv semne ale nelinistii,ale incertitudinii
sale,pe care le diseca cu minutiozitate.Plimbarea la Odobesti intr-un grup mai
mare declanseaza criza de gelozie,de incertitudine a iubirii,punand sub semnul
indoielii fidelitatea femeii.Personajul narator ajunge sa noteze toate
gesturile,privirile si reactiile geloziei sale lucid si cu infinita
minutiozitate.Faptul ca Ela gusta din felul de mancare al lui G.,produce o
adevarata furtuna in sufletul sau.Gheorghidiu sufera nu numai din mandrie
ranita,ci mai ales pentru faptul ca vrea sa para altfel,afisand o indiferenta
cu totul falsa,ascunzandu-si framantarile.”Ma chinuiam launtric sa par vesel si
eu ma simteam imbecil si ridicol si naiv”.
Autoandalizandu-si starile cu luciditatea caracteristica,respinge ideea
geloziei”Nu n-am fost niciodata gelos desi am suferit atata din cauza
iubirii”.El vede in Ela idealul sau de iubire si feminitate catre care aspira
cu toata fiinta lui,ideal care s-a prabusit.Hipersensibil si
orgolios,personajul isi amplifica drama,pentru ca el isi exagereaza
suferinta,ceea ce semnifica nevoia eroului de absolut.Venit pe neasteptate
acasa intr-o noapte,dupa o absenta mai lunga,incertitudinea lui se accentueaza
si casa ii pare”goala ca un mormant fara nevasta-mea”.Iubirea devine pentru
Stefan Gheorghidiu autosugestie si o obsesie.
Nici in plan social nici in plan sentimental eel nu gaseste un punct de
sprijin durabil si traieste dureros drama omului singur,inflexibil
moral,neputand sa faca nici unul din compromisurile cerute de societatea in
care traieste.El traieste in lumea ideilor pure,aspirand la dragostea
absoluta,cautand in permanenta certitudini care sa-i confirme profunzimea
sentimentului de iubire,neputand gasi certitudinea linistitoare,se simte obosit
si hotaraste sa se desparta de Ela,pe care o priveste acum cu indiferenta si
caruia ii lasa totul.
b)Drama razboiului
A doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale
este razboiul,frontul,o experienta traita direct,care constituie terminarea
dramei intelectuale.Frontul este de fapt,haos,mizerie,marsuri neintrerupte fara
nicio finalitate,invalmaseala si dezordine .Capiolul Ne-a acoperit pamantul lui
Dumnezeu dezvaluie tragismul confruntarii cu moartea,eroul insusi privindu-se
din exterior ca pe un obiect.Toti camarazii simteau
panica,frica,lasitatea,groaza,nicidecum nu aveau sentimentul eroismului si al
vitejiei.Tragediile razboiului sunt de un realism zguduitor:un ostas a vazut
cum un proiectil a retezat capul lui Amariei si el “fugea asa,fara cap”.Pentru
combatant ziua retragerii a fost cea mai cumplita zi,timp de noua ani a
retrait-o mereu in vis.Gandindu-se la suferintele care-l chinuisera din cauza
Elei,Gheorghidiu se simte detasat parca de sine si de tot ce a fost,drama
iubirii lui intrand definitiv in umbra,experienta dramatica a frontului fiind
decisiva.Stefan Ghiorghidiu nu poate fi considerat un invins,deoarece reuseste
sa depaseasca gelozia care ameninta sa-l dezumanizeze,se inalta deasupra
societatii dominate de interese materiale,traind o experienta morala
superioara,aceea a dramei omenirii silita sa indure un razboi tragic si absurd.
bun
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
Ștergerebun
RăspundețiȘtergere